Skip to content

X.14 – Către Yama

Pe acela, după care apele-și îndreaptă cursul,
Celui ce ne poartă pașii pe acel-drum întunecos,
Pe-al lui Vivasvat odraslă, pe „De oameni strângătorul
Muritori, slăviți-l veșnic cu al jertfelor prinos.

Yama, el a fost întâiul ce ne-a arătat cărarea,
Care duce în regatul morților, și niciodat,
Nimeni nu va fi în stare să mai poată să ne-o smulgă,
Și a noastră va rămâne pân-la cel din urmă leat.

Pe-acest drum care ne poartă către Țara-Ntunecată,
Și prin care vom pătrunde în Regatul-Nevăzut;
– El e drumul ce pe care ne-au plecat pe rând strămoșii,
Și pe care va să plece orișicine s-a născut.

Și Matali, și Kavya, și Aṅgirașii, și Yama,
Deasemeni Br̥haspati cel slăvit de cântăreți,
Și pe toți pe care zeii îi ajută să se-nalțe,
Când ajung la încheierea irositei lor vieți.

Dintre ei se-aleg aceia care-n cer, în rând cu zeii,
Și cu Svaharuf adesea în libații se întrec,
Alții, după cântărirea faptelor își iau răsplata;
– La a duhurilor masă se așează și petrec.

Vino Yama, și te așează pe acest mănunchi de iarbă,
Cu Angirașii la masă te-nfrățește după lege,
Marii-Văzători spre tine își îndreaptă invocarea,
Și la jertfa pregătită, vino și te-așează, Rege.

Vino, cu acel de- „Jertfe-foarte-vrednic”, cu Angira,
Cu Vairupașii alături, vino și cinstește focul,
Vivasvat, al tău părinte, va veni și el cu tine,
După ce, la jertfa sacră ți-ai luat pe Barhis locul.

Aṅgirașii, Navagvașii, Atharvanii, chiar și Bhr̥gu,
Cei de Soma vrednici foarte și de jertfe mâncători,
Vrem șă fie-aici de față și cu ei să ne aducă,
De plăceri dăruitoare, prea bogatele-ți comori.

Mergi acolo, pe cărarea ce ți-a fost de soartă scrisă,
Unde ni s-au dus strămoșii iar „cei doi” își țin cununa,
Și-unde foarte se desfată dup-a inimii dorință
Cei doi regi: slăvitul Yama și năpraznicul Varuṇa.

Întâlnește-te acum cu străbunii și cu Yama,
Adunați-vă cu toții și așează-te supus,
După faptele pe care le-ai făcut aici în viață,
În a cerurilor țară, pe o treaptă cât mai sus.

Părăsește-aicea toate pământeștile păcate,
Și la ceasul sfânt, când Manii vin spre ruguri, la ospăț,
Cată să te-ntorci acasă sub o nouă-nfățișare,
Să te-nfrupți după canonul legiuitului răsfăț.

Dați-vă în lături, oameni, îndreptați-vă spre case,
Omului acesta, iată, cum strămoșii azi îi vor
Pregăti pentru odihnă, dăruit de însuși Yama,
Locul pentru totdeauna, veșnic adăpostitor.

Omule, pornește-n grabă. Fugi de câinii saramaici,
Cei bălțați, cu ochii dubli, strașnici păzitori la porți,
În curând, pe drumu-acesta, îți vei întâlni părinții
Stând la masă lângă Yama în regatul celor morți.

Câinii tăi, O Rege Yama, pretutindeni văzătorii,
Să-l primească și să-i facă parte de prielnic loc,
Dă-l în grija lor, O Rege, și veghind să-l ocrotească,
Și să-i dai cu prisosință sănătate și noroc

Iar cei doi, cu nasuri cârne, solii vrednici ai lui Yama,
Cei ce zilele ne fură, tâlhărindu-ne avar,
Roagă-i tu să ne mai lase zile bune cât mai multe,
Soarele să ne arunce încă razele-i în dar.

Stoarceți Soma pentru Yama și vărsați-o pe jăratec,
Căci la el se duce Jertfa ce-o trimitem către cer,
Și oricare sacrificiu către Yama își ia zborul,
Pentru care însuși Agni este unic mesager.

Aruncați-i pe jăratec jertfă grasă totdeauna,
Și purcedeți înainte plini de proaspătul avânt,
Implorați-l să ne ceară la toți zeii ocrotirea,
Să putem avea mai multe zile bune pe pământ.

Cel mai dulce dar lui Yama se cuvine! Dăruiți-l!
Ṛṣilor să le trimiteți plecăciuni și osanale,
Ei sunt cei ce ne ajută când pornim la drum spre Yama,
Pregătindu-ne din vreme să găsim sfințita cale.


(Cuvânt de însoțire ce se dă mortului în drumul său spre Yama. Imnul începe cu o adorare și o jertfă pentru Yama, continuând cu o binecuvântare de despărțire și cu o urare pentru cei rămași în viață, întregindu-se cu o jertfă de Soma pentru Yama)

Texte alese din lirica sanscrită. Trad. de Ion Larian Postolache și Charlotte Filitti. București: Editura Albatros, 1973, p. 72-76.